Testament

Te iubesc, îngere!
Te caut, demone!
Mai vii în clipa ce-a trecut?
Mai tremur în secunda ce vine ?
Aş vrea să-mi torn vin prin vine, să mă-mbăt cu mirosul puternic de tine, aş vrea să mă adormi în sine.
Nu mai pleca hai-hui prin gânduri...
Rupe biletul şi mergi către noi, aleargă spre mine.
Nu uita pumnul de nămol închis
Deschide-l, arată-mi inelul de logodnă şi apoi, în timp ce zâmbeşti spasmodic, ascunde-l între degetele mele vineţii.
Pe marmură să nu uiţi să-mi treci trei puncte înainte şi după nimic.